..si poate le urasc pt ca viata intreaga le-am luat cu sufletul…si  plina de framantari…chiar daca erau decizii importante, nu am dormit poate nopti, zile si am stat cum spun cei dragi mie ” sa ma rup de realitate si sa gandesc prea mult”…si daca le-am luat, le-am luat simtind si oare dupa atata “oboseala psihica” de ce au fost mereu in favoarea altora?? de ce au fost transante pt mine?? pentru ca sufletul nu m-a lasat…eu eram “creatorul” si eu tb sa ma exclud din start..nu faci nimic pt tine imi spunea un prieten, faci pentru ceilalti, traiesti prin ei, astfel nu iti asiguri nemurirea cum am exclamat eu copilareste, ci continuitatea…

dar asta este probabil viata …plina de decizii….cred ca ele ne tin cumva “ancorati” in realitate….de ce nu putem sa fim simpli ??? de ce nu avem capacitatea de a trece de superficialitate si de a face ce simtim??? mda…pt ca am putea sa-i ranim pe ceilalti……de ce nu ne putem bucura de momente , aparute din senin, incarcate cu energii nebanuite fara a da socoteala mai tarziu??? de ce intentiile noastre trecute prin filtrul personal al dorintelor si trairilor intense in momentul in care sunt transmise mai departe pierd cumva din magie si din bunele intentii si sunt supuse ipocriziei subiectivismului celuilalt??

sa va povestesc ceva…pt ca mereu am luat deciziile cu inima, am pierdut..am pierdut omul de langa mine pe care il iubeam enorm si pe care l-am “incurajat” sa se duca unde ii spunea lui inima.., chiar daca ii era  FRICA sa termine o relatie sigura, cu bune si rele, il atragea altceva si nu lua nici o decizie…singurele cuvinte pe care i le am putut smulge au fost “irina, nu stiu ce vreau sa fac”..si era trist, il macinau ganduri …

..am facut o tura cu masina in seara aceea, am luat bere ( a fost si singura data cand am baut bere cu el -s-a mirat, pt ca nu-mi placea ) , am incercat impreuna sa “intelegem” ce se intampla cu el ce simte si mai ales cum simte..nu mi-am pus problema DC EA? DC simte? ce l-a determinat sa simta?? imi aduc aminte ca ma durea, dar am vrut sa fiu corecta si de ce nu, curioasa ..sa ascult omul de langa mine si sa-i pun intrebari indiscrete in loc sa-i dau probabil cu vaza in cap sau sa urlu ca o isterica la el…l-am tinut in brate si i-am zis ca suntem oameni si niciodata nu ne controlam simtirile chiar daca acestea “par nesigure si mai ales gresite…”

am avut puterea de a ma pune in locul lui si am avut intuitia feminina de a-i citi printre cuvinte si gesturi ca o dorea pe ea…si prietena mea, peste noapte devenise jumatate din sufletul lui..imi devenise egala… Am pus in balanta tot, banuiam ce-si doreste mai mult…si l-am “incurajat”fara resentimente sau ura sa-si faca o viata noua…am luat EU decizia in locul lui..a aprobat-o tacit… multi au vazut-o ca pe o despartire dramatica din cauza uneia…nu-mi pasa ce crede lumea.. el acum este fericit si eu sunt in felul meu..dar mai mult impacata de fiecare data cand il vad ( si il vad macar de 2 ori pe zi, cand vin si cand plec de la munca )

..unii mi-au spus ca mi-am facut-o cu mana mea..altii ca EA a stiut exact ce a vrut si a stiut si cum sa obtina..am incercat sa ma pun in locul ei…poate ca nici ea nu a stiut..poate l-a vrut pur si simplu sau doar si-a imaginat cum ar fi sa-l aiba…poate a fost surprinsa cand l-a avut, poate ca si acum se trezeste noaptea si ramane mirata…poate ca a iubit si a vrut ceva interzis fara sa vrea sa faca ceva  rau…sau poate il merita mai mult decat mine..

un strain intalnit in goana mea furtunoasa prin viata mi-a spus ca , a avea un lucru  depinde de cat de mult ti-l doresti…eu completez si spun ca depinde si de moralitatea cu care l-ai dobandit …poate cu mentalitatea asta voi ramane saraca :), dar macar pot dormi linistita si am constiinta impacata..niciodata nu poti stii cand se intoarce roata ;)….

Da cum domnisoara , cum nu stiti unde e frizeria de la blocul turn . E vis-à-vis de magazinul ala mixt care are si detergent si clean si rosii si de toate din Buzau . J

Pai cum doamna , da nu e bancomatul dumneatale , cum sa nu stii pe ce strada e montat . Auzi domle , sa ii zic eu orasul de unde sun  , de parca puteam sa sun din alta parte decat Bucuresti . J

Da de unde dracu vrei cucoana sa stiu o locatie mai exacta a ATM ului . Nici macar nu stiu unde e ATM ul asta. Ce e ? E ala unde mi’a ramas mie cardul cu salariu cu tot ? Da’l in masa , eu vreau banii J .

Ei domle , asta e culmea … astept aici in fata masinariei asteia de 3 h si cardul tot nu mi l-a dat . Cat vreti doamna sa mai astept telefonul ala , ca mai am si eu casa si familie, nu pot sa imi pierd vremea pe strazi J .

Vai , domnisoara , da tu nu intelegi, eu platesc niste comisioane ca sa am cardul  la banca dumitale , cum e posibil sa mi’l retina . Eu de unde imi iau bani de piata acum ?! Mi’i dai neatale? Nu cred , ca esti doar o functionara, nu produci carduri J .

Nu am inteles initial de ce am fost pusa intr’un departament care are contact cu clientii , „oameni de rand” nu mai mult de 20% sa zicem . Motivul e simplu : daca ar trebui sa ma confrunt cu ei toata ziua , in mod sigur mi’as da demisia din prima zi de munca JJJJJ Asa…uite ca am rezistat o luna JJJJJ .

Si stau si ma gandesc…e o problema la mine , ma enervez prea repede , nu suport „nestiinta” omului de rand , care nu vrea sa inteleaga totusi ca traieste in Romania si ca absolut orice este posibil .

Dar te gandesti si invers : mi se intampla vezi draga doamne  mie, angajat si client totodata sa imi retina ATM ul cardul . Si nu pe motiv de pick up trimis de banca emitenta , nici din cauza introducerii PIN ului de 3 ori gresit ( motive in care vina este intr-un fel sau altul numai a mea ), ci din cauza unei amarate probleme de comunicatie  sau unei erori tehnice ( cazuri in care eu chiar nu am decat vina ca am fost in locul nepotrivit , la momentul nepotrivit ) . Ce fac in cazul asta ? Pai … daca tot traim in Romania , sun repede un coleg din departament sa imi rezolve urgent problema . Ca de , daca ar fi sa astept si eu ca omenii , probabil , dupa multe telefoane , drumuri batute aiurea la sucursala si multi peri albi mi-as recupera plasticul acela fara de care nu mai stim sa traim.

In mod clar nu sunt adepta cardurilor . Tot mai sanatos era domle inainte cu fluturasi , avans si lichidare in mana , respectiv plic . Acum vezi doamne ne’am modernizat .

Realitatea insa ne depaseste . Si ca tehnologie , si ca flux de informatii . De fapt, nimeni nu are nevoie de un tert care să ii depoziteze banii sau sa realizeze tranzactii cu ei. Cash-ul reprezinta astazi doar biti, simple inregistrari electronice. In viitor se prognozeaza ca salariul sa fie doar sub forma unui certificat digital semnat, acordat pe baza unui credit. Promisiunea platii „la purtator” va deveni o serie complexa de multiple promisiuni.

Si asta in ce conditii ? In conditii le in care la noi serviciile publice sunt inca la un nivel mult prea sub limita , daca mi se permite a spune asta .

And it was a painful recovery. I had spent so much time thinking only of him, that I wasn`t even capable of remembering what I liked or disliked. Those were some awful months of unanswered questions, alienation, and total despair.

But one day, out of nowhere… I let him go…and the sun began to shine for me, too. The pain went away slowly… And even though I still cannot see him in the face… I don`t hate him. I think I somehow forgave him, so that I could go on living.

Si uneori e mai usor sa te ascunzi undeva decat sa lupti cu realitatea.
In relatiile de prietenie la distanta sau cu persoanele cu care avem sanse minime sa ne intalnim in realitate este normal sa folosim internetul.Dar nu putem sa nu ne intoarcem cu nostalgie in trecut,la anii cand oamenii se intalneau mereu sa-si vorbeasca, tineau legatura prin scrisori, se intalneau pe strada cu persoana iubita, porneau in lume sa o caute, stabileau data si ora viitoarei intalniri…

Si totusi…in aceasta lume virtuala dau mereu ceva din mine, un zambet cel mai desea,sunt mai buna, mai frumoasa, mai desteapta, nu ma enervez, nu ma simt inutila, nici macar folosita, nu am timp sa plang, sunt o alta, sunt o iluzie

Fie ca traim in trecut , intr’o lume virtuala sau in cruda realitate , un singur lucru trebuie sa avem: “fie un suflet placut de la natura,fie un suflet modelat prin munca,dragoste,arta si cunoastere”(Friedrich Nietzsche)

Asa ca am ales ca in centrul primei discutii virtuale  sa aduc pe cineva care imi aduce zambetul pe buze ori de cate ori sunt prin preajma ei Faceti cunostinta asadar cu singura mea mare si fidela iubire adevarata , Skoditza  ) Povestea a inceput acum vreo 6 ani , cand a intrat in familia mea , dar noi ne’am apropiat mai mult 2 ani mai tarziu , cand am profitat si eu de toate calitatile pe care le poate oferi celor de langa ea .

 Incepand de la aspectul ei fizic , care de ce sa nu spunem , a avut o influienta puternica asupra mea , pana la tot ceea ce poate face pe plan “intelectual” , Skoditza este si va ramane cea mai mare bucurie materiala a mea Nu ma multumesc cu putin , dupa cum se vede … cerintele sunt destul de ridicate .

Ce m’a atras cel mai mult la ea ? pe langa verdele agave de care nu mai auzisem pana atunci , are toate calitatile unei piese unice si performante : 1.9 TDI , 110 CP , climatronic , si chiar nu are rost sa mai dau din casa , nu de alta , dar se poate indragosti oricine de ea .

E silentioasa si linistita , stie sa te astepte intr’un mediu ambiant placut , stie cand ai nevoie sa mearga singura , pentru ca esti prea ingandurat , adora plimbarile pe faleza  Dunarii, noaptea , cu muzica adecvata situatiei , pe scurt , stie ce trebuie sa faca sa iti incarce bateriile .

Mai rau e ca nu poate fi tot timpul langa tine , pentru ca ea locuieste la Galati , iar eu sunt prinsa prin Iasi momentan . Dar in scurt timp aceasta problema se va solutiona , intrucat demersurile necesare “relocarii” ei sunt aproape gata