Lumea virtuala este formata tot din oameni.Tot ca si in viata reala unii se poarta si in virtual cu naturalete, altii incearca sa para ceea ce nu sunt in viata reala, fara sa-si dea seama ca mai devreme sau mai tarziu se tradeaza singuri.
Lumea virtuala este un lucru extraordinar in masura in care ne folosim de ea pentru a evada uneori din cotidian, pentru a ne relaxa sau pentru a comunica mai bine.
Problema intervine atunci cand incerci sa cauti in ea un refugiu, cand alegi sa traiesti mai mult in virtual decat in real, pentru ca aceasta inseamna ca ceva in viata ta reala nu este cum ar trebui sau cum ti-ai dori sa fie…
Si uneori e mai usor sa te ascunzi undeva decat sa lupti cu realitatea.
In relatiile de prietenie la distanta sau cu persoanele cu care avem sanse minime sa ne intalnim in realitate este normal sa folosim internetul.Dar nu putem sa nu ne intoarcem cu nostalgie in trecut,la anii cand oamenii se intalneau mereu sa-si vorbeasca, tineau legatura prin scrisori, se intalneau pe strada cu persoana iubita, porneau in lume sa o caute, stabileau data si ora viitoarei intalniri…
Si totusi…in aceasta lume virtuala dau mereu ceva din mine, un zambet cel mai desea,sunt mai buna, mai frumoasa, mai desteapta, nu ma enervez, nu ma simt inutila, nici macar folosita, nu am timp sa plang, sunt o alta, sunt o iluzie
Fie ca traim in trecut , intr’o lume virtuala sau in cruda realitate , un singur lucru trebuie sa avem: “fie un suflet placut de la natura,fie un suflet modelat prin munca,dragoste,arta si cunoastere”(Friedrich Nietzsche)
